Arieseni (Alba) - Cheile Galbenei - Cetatile Ponorului - Ghetarul Focul Viu

Cheile Galbenei - Cascada Evantai - Izbucul Galbenei - Aven Bortig - Balcoanele Cetatilor Ponorului - Poiana Glavoi - Pestera Focul Viu - Poiana Florilor

DETALII TEHNICE:

Marcaj:

Triunghi Galben de la Canton Luncsoara pana la Valea Galbenei

Bulina Galbena de la intrarea in Valea Galbenei pana la balcoanele Ponorului si din nou de la Poiana Glavoi pana la Circuitul Galbenei

Bulina Albastra de la traseul inspre Balcoanele Ponorului pana la drumul forestier spre Poiana Glavoi

Cruce Rosie de unde se intersecteaza bulina albastra cu drumul forestier pana la Poiana Glavoi

Traseu: Arieseni - (sosea asfaltata Arieseni-Poienita)- (drum forestier Poienita-Canton Luncsoara)- Canton Silvic Luncani - Cheile Galbenei - Cascada Evantai - Izbucul Galbenei - Aven Bortig - Balcoanele Cetatilor Ponorului - Poiana Glavoi - Pestera Focul Viu - Poiana Florilor - Cheile Galbenei - Canton Luncsoara - Arieseni.

Lungime traseu: ~21 km;

Durata traseu: 10 ore, deci de alocat o zi intreaga (8/ 9 ore timp oficial al circuituli + diferenta pana la Cantonul Luncsoara ). Daca se parcurge sustinut, fara pauze mai lungi de 5 minute, se poate termina intr-o singura zi (daca plecarea se realizeaza la prima ora a diminetii).

Cumul urcare: aproximativ 1200 m

Dificultate:

Traseu de vara - dificultate usoara-medie in general, cu urmatoarele exceptii:

Zone de traseu dificile:

- zona de traseu dificila de 3km in zona Cheilor Galbenei, unde sunt multiple prize pe stanca, treceri pe lanturi si urcari/ coborari accentuate pe stanci.

Recomand parcurgerea traseului de la inceputul Cheilor Galbenei inspre Cascada Evantai si Izbuc, fiind mereu in urcare pe aceasta lungime de 3km.

Izvoare de apa:

Pe Cheile Galbenei/ la Cantonul Luncani.

Echipament obligatoriu:

Incaltaminte adecvata pentru munte: bocanci sau pantofi sport de trail cu talpa adecvata.

In functie de anotimp, puteti opta pentru incaltaminte de trail mai usoara.

Foita de ploaie si de vant minimum 10 000mm. Ideal ar fi sa aveti si un buff pe care il puteti pune ori pe cap, ori la gat in cazul in care vantul este puternic.

Un sfat important este sa va alegeti cu grija o pereche de manusi si sa o puneti la indemana pentru ca veti avea mare nevoie de acestea pe Cheile Galbenei, in zona de lanturi. Ideal ar fi sa fie manusi din material mai subtire, care sa va permita sa simtiti lanturile si sa prindeti cu putere de acestea fara sa va alunece.

Alimente cat sa va ajunga minimum 6-7 ore cat dureaza traseul de la Luncani pana la Poiana Glavoi. In Poiana Glavoi va puteti aproviziona cu apa si ceva merinde.

Atentie!

In functie de perioada anului, puteti gasi cabanele din Glavoi inchise. Puteti verifica inainte de a incepe traseul programul de lucru al acestor cabane inainte de a va pune la punct planul alimentar.

Noi le-am gasit pe toate inchise, insa am avut suficiente alimente la noi.

​Link gpx:

Descriere Traseu:

Ei bun, cum am ajuns tocmai la mijlocul lui Noiembrie in Apuseni?!

Intamplarea a facut ca Radu sa aiba ceva de lucru in Oradea in perioada asta, iar eu multe zile de concediu ramase pe 2020 (ca deh... s-a sperat planificarea unui concediu serios, dar nu s-a putut).

Ne-am luat inima in dinti, am zburat pana in Cluj de unde am inchiriat o masina si ne-am cazat in Arieseni (jud. Alba). Am ajuns noaptea in zona (adica la 17:00, dar era bezna), iar aici parea crunt de pustiu, iar in pensiune era o singura familie. Nicio problema, ne-am zis... e joi, vin oamenii in weekend.

Vineri dis de dimineata am pornit spre Cantonul Luncsoara. Calculele orare au functionat asa: hai sa plecam cat mai devreme, sa fim pe traseu la ora 9:00 pentru ca la 16:30 se intuneca si nu stim la ce ne inhamam.

Mereu luam in considerare momente de ratacire, pierdere a marcajului ori contemplare indelungata cand e vorba de trasee noi pe care nu au mers nici alti prieteni.

Drumul pana la Cantonul Luncsoara a fost impecabil din Arieseni pana in Poienita, urmand sa se transforme in drum forestier nerecomandat celor cu garda joasa (ca noi).

De aici am urmat drumul forestier pana la Cheile Galbenei - aproximativ 3km coborare constanta. La sfarsitul celor 3 km pe marcaj triunghi galben incepe traseul Cheile Galbenei, marcat de un panou turistic in care se explica traseul ce urmeaza a fi parcurs. Marcajul este Bulina Galbena. Bulina Galbena, Cheile Galbenei. La un moment dat, cand am inceput sa imi aud vocile stomacului, vedeam fiecare bulina galbena ca pe oua ochiuri :)).

Am pus un pariu optimist: Cate persoane crezi ca vom intalni pe drum? Radu a spus 6, eu doua.

Traseul serpuieste pe cursul raului Galbena, urcand si coborand pe stancile ce il marginesc. Traseul e cu totul deosebit: vegetatia abundenta, bolovanii cazuti imbracati intr-o groasa manta de muschi de un verde crud, ferigi si fel de fel de plante cu frunze generoase te transfera intr-un tablou amazonian.

Din loc in loc, urcarile pe stanci sunt marcate de lanturile tepene de care te tii strasnic... mai ales cand auzi din spate: Printesa, o mana mereu pe lant :)). De gura lui si tot te tii.

O prima trecere atipica a fost coborarea pe o scorbura sapata in stanca, de care te tineai(evident) tot de lant. Raul Galbena se contura ca intr-o rama intre peretii stancii.

Traseul se domoleste neasteptat pentru ca imediat sa apara celebra zona cu dublu lant: lant cu zale pe care sa iti poposeasca picioarele si lant lis de care sa te tii cu mainile. De caaand asteptam partea asta... am tot vazut-o in toate clipurile pe youtube cand ma documentam despre traseu. Nu a fost greu, trebuie doar sa ai inaltimea potrivita pentru a ajunge simultan la ambele lanturi. Asadar, nu este child-friendly zona asta si nici cea imediat urmatoare. Traseul continua si imediat apare o noua zona mai dificila, in care te tii cu mainile de lant si cauti muchii ale stancii de care sa te opintesti cu varfurile picioarelor.

Fratilor, puneti mana si faceti tractiuni inainte de traseul asta :)) riscati oricum o febra musculara apriga.

Eeei si din zona asta deja nu mai auzi altceva decat susurul puternic al Galbenei care se face vazut ca un evantai din Cascada... acum am inteles si de ce a fost botezata asa: Cascada Evantai. Splendid! Mi-am desprins o mana, pentru ca teoretic aveam voie (mi se spunea tine o mana pe lant, nu si a doua) si am filmat si fotografiat cateva cadre... pe care le-am si sters din greseala :))

Mi-am alocat un timp generos pentru a admira cascada... era grozava! Mai ales pentru cineva care si-a facut veacul in Bucegi unde singura cascada de doamne ajuta este Urlatoarea.

Traseul continua pe langa stanci, ocolind intrarile in doline. Am admirat din exterior numarul de pesteri, am tremurat putin si am purces pe traseul nostru. Ceata se densifica la fiecare urcare in altitudine. Am prins o zi cu cer plumburiu si o ceata densa aproape inghetata.

Hop, o urcare pe stanca, asemanatoare unei brane de care eram usor traumatizata dupa experienta din Buila-Vanturarita :)) Alarma falsa, era mult mai prietenoasa si am trecut imediat de zona aceasta. De sus se vedea cursul de apa decupat in covorul ruginiu de frunze.

La scurt timp, Cheile Galbenei s-au terminat cu Izbucul Galbenei, pe care ocolindu-l am ajuns pe celalalt mal.

De aici incepe urcarea inspre Avenul Bortig, pe marcaj galben. Desi nu am intalnit nici macar o persoana pe traseul de 21 km am fost permanent insotiti de marcajul de trail running pe care l-am indragit si ne-a facut sa ne simtim ca acasa, primiti calduros de aceasta zona. Am decis chiar ca trebuie sa revenim in 2021 pentru a participa la unul din concursurile montane din zona.

Traseul este presarat cu marcaje care te indeamna spre Puncte de Belvedere. Am mers si noi spre unul din puncte, unde am gasit un balcon stancos de unde puteai privi toata valea, precum si potecile pe care le-am parcurs pe langa stanci. Doar eu am fost entuziasmata... eram cam singuri si se formase ceata.

Am continuat traseul pana la o rascruce de drumuri unde ne-a fost testata anduranta: spre Poiana Florilor sau tot inainte spre Poiana Glavoi (o ora versus trei prin ceata) :)) Am ales varianta initiala... ne-am amintit pentru ce am strabatut intreaga tara. Am urcat si urcat, angoasa crestea usor usor.. traseul era monoton, o urcare monotona, sustinuta, printr-o ceata densa intr-o zona pustie.

La finalul urcarii, un nou punct de rascruce :)) Oh, nu.. decizii! Scurtatura sau traseul initial?! Am fost din nou curajosi pentru ca am vazut ca traseul continua cu o coboare. Pe indicator era marcat ca in aproximativ 3 ore am ajunge la Poiana Glavoi.

Am coborat pe cararea sinuasa, pe bolovanis si radacini de copaci, inconjurati de o vegetatie verde generoasa. In scurt timp, bulina galbena s-a schimbat cu bulina albastra, pesemne ca am ajuns la Balcoanele Cetatii Ponorului.

Traseul se contureaza pe marginile stancilor pe care le vedeam de jos, pe Cetatile Ponorului. Din loc in loc ne opream si noi in balcoanele Cetatii pentru a contempla inaltimea acesteia: ce arhitect grozav le-a proiectat...

Traseul continua pe bulina albastra si ne duce catre un drum forestier pe care ne-am bucurat de o alergare bine meritata. Am ajuns in Poiana Glavoi unde speram sa intalnim multi oameni, cel putin asa era in filmuletele mele de documentare... nimeni :)) totul inchis, nimeni in jur. Am mancat repede sandwichurile aproape inghetate. Era tare frig aici.. baltile inghetasera, apa ingheta pe copaci...

In 50 de minute urma de ajungem la Ghetarul Focul Viu, asa ne spunea un indicator. Am urmat bulina galbena si am ajuns de indata la Focul viu pe care cineva s-a decis sa il inchida... de asta era totul asa rece azi, era focul inchis :)) nu am putut sa il eliberam si oricum nu era cazul sa incercam sa intram pentru ca nu era nicio raza de soare pe cer care sa patrunda in altarul ghetarului.

Am continuat traseul inspre Poiana Florilor, in care trebuia sa ajungem tot in vreo 3 ore conform indicatorului.

Traseul cobora pe un covor de frunze, iar noi am inceput sa ne bucuram de o alergare pe frunzis. Dupa ce am reusit sa ies uscata la picioare din Cheile Galbenei, am avut onoarea de a aluneca pe frunze si a navali direct in malul unui paraias plin de namol :)) IEEEEI <3 Bucurie.

Am continuat alergarea si am ajuns in prima poiana. Continuand traseul, am intrat in alta zona de padure dupa care ni s-a asternut mult asteptata Poiana Florilor (uscate de data asta) Ce frumos se deschidea peisajul. Ne-am fi asezat pe banca sa contemplam, am fi montat un cort sa ne facem un cuib aici. Poteca face dreapta si continua coborarea destul de pronuntat pana inapoi pe Cheile Galbenei.

Aici am intalnit primii doi oameni :)) treceau cu un 4x4 pe drumul forestier. Nu se considera ca ne-am intalnit cu cineva pe traseu, asa ca am castigat oricum pariul prin Neprezentarea participantilor la traseu. Nu am castigat nimic, dar am castigat totul :))

Ne-am intors pe drumul forestier si dupa inca 3.5km am ajuns la Canton Silvic Luncsoara si la masina noastra mica, ce astepta sa cucereasca din nou toate gropile de pe drumul forestier inspre primul sat, Poienita.

Concluzia:

21-22 km pe care i-am strabatut in aproximativ 5 ore. Singuri, ai nimanui, in Apuseni.

Recomand parcurgerea traseului in lunile mai-septembrie, conform discutiei cu proprietarul pensiunii la care am fost cazati.

#CantonSilvicLuncani #CheileGalbenei #CetatilePonorului #MuntiiApuseni #PoianaGlavoi #Hiking #TrailRunning #Carpathians