Cel mai interesant concurs la care am participat in 2021.
Competita din cadrul concursului a fost Tres Dias Marathon, proba de trei etape desfasurate in trei zile consecutive.
Detalii Tehnice:
Trei etape:
Etapa I: Nocturna
Distanta: 10km
Elevatie: 350+
Punct de start/bfinish: zona Castel
Etapa II: Maraton
Distanta: 42km
Elevatie: 2100+
Punct de start: Es Cubells
Punct de finish: Sant Josep
Etapa III: Pure trail balearic
Distanta: 10.5km
Elevatie: 420+
Punct de start/ finish: Shooting range Cap Martinet
Cum a luat nastere aceasta aventura? Cum? Cum m-am inscris la o cursa de care nu auzisem niciodata?
Ei bine, Roxaaana este responsabila pentru inscrierea mea. Ea a decis sa se inscrie pentru a-si aduna punctele pentru UTMB la cursa lunga din cadrul competitiei, la ultramaraton.Iar eu, draga de mine, m-am gandit ca ar fi frumos sa o insotesc, sa fiu cu ea in acest drumulet pe care urma sa il inceapa, crezand ca va fi primul ei ultra :)).
M-am inscris si eu, s-a inscris si Dorin din acelasi motiv.
Sarea si piperul au aparut cand m-am intalnit cu Andra la C Core si, povestindu-i entuziasmata ce urmeaza sa facem, s-a inscris si ea. Un nou membru in familia noastra mica a trailului, whoop!
Acum eram impartiti: toti trei aveam comune etapa I si III, iar la etapa II eu participam la maraton, Dorin si Roxana la ultra si Andru la cursa mai mica... fiecare cu stolul lui :))
Cateva informatii utile:
Cum ajungi aici?
Noi am venit Bucuresti-Barcelona, Barcelona-Eivissa si ne-am intors cu escala in Valencia.
Sunt zboruri interne foarte dese intre aceste Eivissa si cele doua orase mentionate mai sus.
Unde ar fi bine sa te cazezi?
Fiecare concurs are startul intr-un loc diferit al insulei, insa etapa nocturna se desfasoara in Eivissa. Eu as recomanda similar noua, cazare in Eivissa. Oricum este esential sa inchiriati o masina sau sa discutati de dinainte cu un sofer de taxi.
Noi am avut noroc ca eram impartiti intre mai multe concursuri cu startul la ore diferite.
Teoretic in pachetul meu de concurs inclusesem si un shuttle din Eivissa pana in Sant Josep, dar nu stiu cum m-as fi intors.
Andra avand startul cel mai tarziu, ne-a ajutat pe toti cu livrarea inspre chin si jale :))
In ziua I am putut merge pana la start pe jos, iar in ziua III am putut ajunge cu totii in aceeasi masina, road trip.
Experienta mea:
Haos, se stie!
Cu aproximativ o luna in urma vorbisem cu Alex sa incepem un plan de antrenament pentru Ibiza, eram curioasa cum m-as descurca la un concurs pe care il pregatesc profi.
In general, planul meu de antrenament era aproape inexistent.. alergam pentru volum si mai participam uneori miercuri la o alergare de grup, la Hervis, unde faceam cateva speciale.
Ei bine, nu pot spune ca ne-am tinut de planul acesta, pentru ca am capatat o entorsa de grad II-III la Azuga Race. A fost uratica... Mihai care ma repara mereu mi-a sugerat o pauza totala de 2-3 saptamani, in timp ce faceam fizio si kineto cu el. Alex s-a ingrozit si el, m-a lasat inca o saptamana.
Normal ca nu l-am ascultat pe Mihai si am decis sa reincep la o saptamana dupa sa alerg cu durerea, pentru ca aveam un concurs de pregatit... oricum ramasesem cu 3 saptamani si 0 permisiune de a alerga sau merge pe trail si de a face elevatie.
Ne-am concentrat pe alergari urbane, pe teren extreeem de plat pentru ca orice denivelare sau pietricica ce imi rula piciorul in lateral aproape ca ma ingenunchea de durere.
Daaar ce se castiga usor in viata?! Induri si mergi mai departe pana iti atingi obiectivul. Urma sa ma vindec si sa particip la un concurs pe care mi-l doream extrem de mult. In viziunea mea era concursul cu care imi incheiam anul competitional 2021 care deja fusese foarte bun si nu voiam sa ma dezamagesc eu pe mine.
Am crescut progresiv incarcarea si intensitatea si am reusit sa ducem la bun sfarsit acest plan de concurs.
Alimentatia:
- Geluri Maurten de data asta;
- Prafuri Maurten solubile in apa;
Hidratarea:
- Pastile de Sodiu;
Vestimentatie:
Etapa nocturna:
- La etapa nocturna mi-am pus pantaloni lungi pentru ca, datorita vantului, se simtea foarte frig. Gresit! Alergarea era 80% prin castel unde nu batea vantul si devenise extrem de cald :))
- Tot in etapa nocturna am ales sa alerg cu adidasi de asfalt, insa nu am fost prea inspirata. Pietrele de pe coasta, din cauza umiditatii devenisera alunecoase. Nike Infinity.
- Obligatoriu in kit: frontala si lumina rosie de semnalizare atasata de vesta
Etapele II si III
- Orice te protejeaza de vant: foita de vant/ ploaie. In kit era foita de ploaie, dar am trisat. Nu a fost o idee foarte buna, pentru ca vremea este foarte schimbatoare. La nici jumatate de ora de cand am incheiat concursul a inceput o ploaie torentiala;
- Ochelari de soare, crema cu protectie solara;
- Vaselina sau ceva anti friction;
- Sosetele mele Compressport;
- Adidasi trail: eu am avut Hoka Torrent II;
Plan de concurs:
- Aplica tot ce ai invatat in 2021!
Etapa Nocturna
Greseala mea a fost ca, desi am tratat antrenamentul destul de serios (damage control, fara elevatia tipica), nu am luat in serios participarea in sine.. pe principiul 'Laaasa ma, ca merge si asa!'. Am plecat din Bucuresti cu zborul de la ora 7 si am stat efectiv 10 ore in deplasare cu tot cu escala.
O alta greseala e ca in loc sa dooorm devreme, stiind ca ma trezesc la 4 jum, am stat la socializare si vinutz pana la 2 noaptea. :)) In timp ce faceam greseala asta ma gandeam ca lasa mai, ca o viata avem.. nu putem sa facem totul ca in canoane.
Ei bine, cand am ajuns in Ibiza cu 1% viata si nu eram in stare nici macar sa mimez entuziasmul si ma astepta si etapa nocturna in maxim 3 ore, regretam amarnic toate ideile mele anterioare. E bine sa te focusezi pe obiectiv pana la capat, sa nu lasi sa iti scape de sub control situatia atunci cand ai o miza mai mare.
Dupa o serie de grumpiness in care i-am adus pe ai mei la exasperare, am primit replica mult cautata cred: Dar nu mai participa azi, Aifer! Nu era o idee rea, abia mai tineam ochii deschisi dupa 2 ore dormite in 48 de ore si picioarele umflate de la zboruri si stat pe scaune inghesuite.
Totusi, mintea mea cotlonoasa vede aceste sfaturi exact opus, asa ca m-am resetat si am pornit cu ei la competita nocturna. Daca am pornit vai de mine, cu energie si entuziasm spre zero, la start am preluat toata energia celor din jur si am inceput sa alerg cum puteam eu mai bine in acel moment.
Traseul m-a surprins foarte mult, eu neavand habar pe unde se va desfasura cursa. Am pornit din port, am urcat in castel si am inceput sa alergam pe strazile pietruite, inguste, cu tot felul de intoarceri in ac de par si tot urcam pe rampe si scari, coboram prin tuneluri... idilic. Am iesit ulterior in spatele castelului pe coasta oceanului, intr-o zona calcaroasa si alunecoasa... aici am regretat foarte mult ca mi-am luat adidasii de asfalt. Superb traseu, superb!
Las aici cateva poze cu castelul si alti alergatori.
Normal ca eu aveam manusi, doar erau 10 grade afara :)) Frig!
Am incheiat etapa cu succes, fiind clasata destul de bine pentru starea in care am pornit la cursa.
Ajunsi acasa, am putut in sfarsit sa ne odihnim. Era deja ora 22. Am incercat sa adormim cat mai repede, desi eram plini de adrenalina de la efortul depus.
Etapa II
De dimineata m-am trezit, casa era goala. Ai mei plecasera spre Ultra. Am pregatit mic dejunul clasic pentru mine si Andra: Spaghete integrale cu miere si scortisoara si niste mix de fructe uscate si nuci deasupra. A aparut si Andra, am mancat, ne-am setat sa pornim spre Es Cubells.
Fiind sambata, mi-am pus frumosul tricou roz de club: Nike Running Club. Mi-am impletit parul de lupta, m-am inarmat cu fustita cu volane si mult entuziasm si am pornit. Simteam o usoara febra musculara din cauza ca nu mai facusem de foarte mult timp urcari inainte de concurs, iar castelul a fost numai un sus-jos.
Ne-au controlat kiturile, am trecut cu mare noroc de unul din checkeri (eu neavand geaca de ploaie, ci foita de vant, asa cum apare in poza 3). Cei verificati stateau pe terenul sintetic si asteptau startul.
Andra a ramas cu mine pana la start si m-am bucurat foaaarte mult, am scurs toate emotiile si entuziasmul intr-un nor de Energie si agitatie... as fi fost in stare sa incep alergarea in secunda doi pentru ca altfel faceam implozie. Eram odihnita si pregatita emotional pentru ce urmeaza.
Start cu vant, mi-am pus foita ca mi-era asa friiig!
Am pornit rapid in cursa, m-am dus cu primul grup.. cel mai rapid. Am alergat cat am putut de bine primii doi km.. obrajii imi zburau de la viteza. Ma tineam dupa ei, nu stiam ca de fapt in frunte era si Aroa Sio, un nume international.. castigase multe din cursele de maraton si ultramaraton la care eu doar visam sa particip. M-am simtit norocoasa ca am putut sa alerg macar si o portiune din cursa cu ea :))
Evident ca atunci cand au inceput urcarile, eu am ramas in urma, nefiind deloc pregatita pentru urcari de data aceasta. Aveam doar memorie musculara si multa determinare.
Am coborat din oras pe coasta, am ajuns pe plaja, am urcat pe stancile Ibizoase si hop.. am dat de marele vant care ne ameninta in prognoza meteo. Vaaant cum n-am mai vazut simtit niciodata in vreun concurs. Cand ridicam picioarele in alergare imi zburau si se lovea stangul in dreptul. Fun, but not... Imi doream cateva km in plus in acea clipa si toate la glezne daca se putea. Aifer cea cu glezne groase :))
La scurt timp, aproximativ km 10, am ajuns in zona cu care ne tot amenintau organizatorii. Pe o scurta bucata, din cauza curentilor si a vantului, oceanul avansase mult si inghitise traseul. Aici trecerea era partial prin apa, partial pe stanca. Oricum nu puteai scapa neudat de ocean ca se spargeau toate valurile direct in tine. M-am udat pana la brau, ce inedit. Bineinteles ca m-am catarat cat mai sus pe stanci, cu mare teama, pentru a scapa uscata.. inutil. :))
A urmat urcarea!
Surpriza pentru mine a fost ca tot traseul era foarte abrupt... urcarile erau verticale, coborarile foarte tehnice... presarat pe alocuri cu portiuni de drum pietruit cu inclinatie moderata. Cand ajungeam pe o portiune alergabila pupam si bagam in traista, ma bucuram ca am parte de ceva ce am mai vazut. Tipul de sol era si el diferit, aluneca in moduri atipice. E important sa faci recunoastere de traseu inainte de orice concurs pentru a-ti seta bine viteza si a elimina riscul de accidentari.
Un punct absolut sublim din traseu a fost in zona de coasta de langa Es Vedra.
Aici am incercat sa mimez faptul ca sunt ok, odihnita, la intalnirea cu fotografii. Imi doream si eu poze decente de la acest concurs :)) Mereu par ok, desi in realitate sunt ko. Ne asteptau fix intr-o curba dintr-o urcare luuunga, iar eu iubesc urcarile.
Ceea ce a urmat a fost un lung parcurs pe dealurile din Ibiza, pe drumuri forestiere si trailuri verticale. Fiind multe curse in aceeasi zona, m-am tot intersectat cu indicatoare unde nu stiam in ce directie trebuie sa merg. Am alergat aproape toata cursa langa o echipa foarte frumoasa, pe care ba o depaseam, ba ma gaseau asteptandu-i la vreo bifurcatie. Nu doar o data m-au strigat sa ma adune de pe cocalaurile pe unde balauream ratacita :))
Ultimii 15 km de cursa am decis sa ii alergam impreuna pentru ca eu pierdeam prea multa energie depasindu-i inutil. Aveam nevoie de companie, am putut vorbi cu ei in spaniola, mi-am amintit de perioada mea de Erasmus in Barcelona. Le-am povestit despre muntii nostri, mi-au povestit despre cursele lor si clima perfecta pe care o au.
Pe scurt, am fost adoptata de acesti oameni frumosi.
La un km de finish mi-au spus: Va, Campeona! Eu deja miroseam linia de finish si incepusem sa trag de ei cu viteza, sa ajungem repede repejor la final.
Am continuat singura in mare tromba ultimul km, desi picioarele mele erau tare chinuite dupa atatea urcari.
Las o poza cu cei doi oameni care imi sunt extrem de dragi!
Finish!
Ma astepta Andra, m-am bucurat din nou enorm! M-am incarcat de energie si bucurie si entuziasm si toate cele si am pasit cu mare viteza linia de finish.
Eram topita de caldura, deshidratata, dar simteam o mare satisfactie! Am stat cu Andra, ne-am pozat, am pozat echipamentul meu care devenise din negru alb, din cauza ca toate sarurile mele erau acum in afara corpului meu. Ma desalininizasem :))
In timp ce eu cautam in disperare o sursa de apa si locul de unde trebuia sa imi iau hanoracul de finisher, imi tot auzeam numele... Aifer Ibadula, Aifer Ibadula. Eram asa de ametita ca nici nu bagam de seama si testul textului si nici nu ma prea interesa.
Ei bine, eu nu stiam ca de fapt terminasem cursa pe locul III (nici nu ma asteptam, sincer) si ma strigau sa ma urc pe podium ca se facea premierea.
Dupa ce mi-am facut eu toate mendrele si m-am linistit, m-am dus la tipul cu microfon sa il intreb ce voia de la viata mea... M-a trimis de urgenta sa imi iau trofeul, dar ratasem premierea. Mi-au facut o premiere mica doar mie :)).
Atunci am inteles de ce imi ziceau cei doi prieteni Campeona... :))
Am mancat ce am primit. Ca de obicei, aveam de ales intre ceva cu lactate si ceva cu carne. Evident ca lactatele ma ucid, eram extrem de infometata dupa efort si am ales puiul. Delicios, cred ca si pietrele erau delicioase dupa cursa. Stiam ca ma asteapta o noua cursa si a doua zi, asa ca am considerat ca este o sursa buna si rapida de proteine pentru a doua zi. Greu sa fii almost vegan cand mergi la concursuri.
Etapa III.
Dupa cursa mea si a Andrei, a inceput ploaia torentiala. Am fugit la masina si am zburat inspre casa pentru un dus cald si o reimprospatare.
Pe seara ne-am intors in Sant Josep sa ii asteptam pe dragii nostri ultramaratonisti. Au veniiiit si au venit fericiti amandoi! Aratau excelent. Evident ca nu ne bagau in seama, am stat cu Andra la o bere Estrella si i-am urmarit de sus, de la bar, cum se conversau cu oamenii de acasa pentru a le impartasi bucuria lor.
De dimineata am pornit toti 4 inspre ultima cursa. Ne-am aranjat, ne-am imbracat cu tricourile de concurs pentru a face poze frumoase, ca amintire, ca doar nu suntem niste salbatici :)) Sclipiciul e sclipici, rujuletul e rujulet.
Gambele mele erau de plumb :)) Expandare maxima, abia imi mai incapeau sub piele (si nu de bucurie). Evident ca le-am spus alor mei ca gata, nu mai trag. Miza mea a fost maratonul, acum fac recuperare easy. Ciuciu! La start am pornit iar ca nebuna, uitand de durere si de tot.
Din nou era vant foarte puternic, iar traseul era descris ca cel mai tehnic din cele trei zile. Asa a si fost. 10km pe coasta calcaroasa si pamant extrem extrem de alunecos. Am si cazut, evident, ca altfel nu as fi eu.
Am aici o poza foarte amuzanta in care se vede foarte clar cum acceleram ca nebuna si stateam focusata sa nu cad si sa ma tai in vreo stanca. Imi zbura parul, imi zburau obrajii, dar imi zbura si sufletul in locuri indepartate, colorate curcubeu.
Traseul a fost si de data aceasta extraordinar de frumos, iar vremea perfecta. Vant, dar pe cine a omorat putin vant? :))
Scari, evident.. Dar am reusit inca o data sa nu cad pe ele.
Doamne cat mi-am dorit al treilea finish! Eram la capatul puterilor... una e sa alergi 3 zile la rand, alta e sa alergi trei zile la ritm de concurs, pe teren necunoscut si diferit de zona ta de confort.
Las cateva poze cu bucuria finalului <3.
M-am reintalnit cu draga de Cati, prietena mea noua, ma astepta la finish cu o mare imbratisare! Ce bucuriiiiie!