Izlaz - Cascada Varciorog - Saua Tarnita Bihorului - Varful Biharia - Varful Bihor (Curcubata Mare) - Valea Cepelor - Satul Galbena - Satul Avramesti - Izlaz
DETALII TEHNICE:
Marcaj:
Bulina Galbena de la indicatorul spre Varciorog pana la Cascada
Nemarcat de la Cascada pana in Saua Tarnita Bihorului
Dunga rosie din Saua Tarnita Bihorului pana la Varful Bihor
Dunga Albastra de pe creasta pana in Satul Avramesti
Traseu: Izlaz - (drum national pana la indicatorul inspre Cascada Varciorog)- traseu pe drum forestier pana la Cascada Varciorog -Drum forestier nemarcat care porneste din spatele Cascadei Varciorog - Sat de vara a ciobanilor din zona - nemarcat in sus spre creasta pe cursul de apa, pe alocuri poteci ale ciobanilor - nemarcat prin Afinis, avand tot timpul in privelistea crestei - Saua Tarnita Bihorului - traseu de creasta pana la Varful Bihor - coborare pe drumul forestier - Satul din Valea Cepelor - Sat Galbena - Sat Arvamesti pana la drumul national.
​
Lungime traseu: ~26 km;
​
Durata traseu: traseu de o zi daca se parcurge sustinut, fara pauze lungi.
​
Cumul urcare: aproximativ 1200 m
​
Dificultate:
Traseu de vara - dificultate usoara-medie in general, fara urcari abrupte.
Zona de creasta ar fi de evitat iarna, fiind expusa.
Exceptia o face zona nemarcata dintre cascada si creasta unde gasirea potecii poate da batai de cap, insa fiind creasta mereu vizibila te poti orienta usor. Ai mereu in fata punctul in care trebuie sa ajungi, tu fiind nevoit doar sa gasesti o panta mai domoala catre el.
Izvoare de apa:
Pe firul Galbenei, in Valea Cepelor. Este o zona bogata in izvoare, cu exceptia portiunii de creasta.
​
Echipament obligatoriu:
Incaltaminte adecvata pentru munte: bocanci sau pantofi sport de trail cu talpa adecvata
In functie de anotimp, puteti opta pentru incaltaminte de trail mai usoara.
Foita de ploaie si de vant minimum 10 000mm. Ideal ar fi sa aveti si un buff pe care il puteti pune ori pe cap, ori la gat in cazul in care vantul este puternic.
Alimente in functie de cat credeti ca ati consuma intr-o zi cu efort sporit. Nu exista locuri de unde va puteti procura alimente. Daca indragiti animalele, recomandarea mea este sa luati si ceva in plus. Punctul militar din Varful Bihor este pazit de niste pufosenii care abia asteapta putina atentie si ceva sandwichuri delicioare :)
Atentie!
Pe creasta va fi vant puternic, cu siguranta!
​Link gpx:
Descriere Traseu:
Cum au ajuns doua biete suflete pe creasta Muntilor Apuseni in "extrasezon"?!
Ei bine, pentru perioada avem o explicatie. In Bucegi este plin sezon in orice anotimp ai merge. Am aflat ca in Apuseni nu se practica drumetiile in ultima luna de toamna, aproape iarna cu o zi inainte, pe cel mai popular traseu din zona: Cheile Galbenei. In plus, gazda noastra de la pensiune ne-a intarit acesta concluzie intr-o discutie la masa.
Nu-i nimic, daca tot eram ajunsi in coltul indepartat al tarii, ne-am facut temele cu o zi inainte, am inceput rugaciunile ca vremea sa fie mai prietenoasa decat cea din ziua in curs si am adormit visand urmatoarea aventura.
A doua zi parea ca vremea va fi buna, ca ar fi o zi insorita.
Am pornit la drum pe ceata, cu un nou pariu: Ai sa vezi ca o sa iasa soarele azi pana ajungem la Cascada! :))
Nu a fost nevoie sa ajungem pana la Cascada Varciorog pentru a se risipi ceata.
De pe drumul national se zareste foarte usor indicatorul mare de traseu spre Cascada Varciorog, este imposibil sa fie ratat.
Din cate am observat, in sezon se practica mersul cu trasura trasa de cai. Nu am avut 'norocul' acesta.
Am urmat drumul pietruit prin sat pe marcaj Bulina Galbena pana am ajuns in forestier, de unde tot parcursul este calauzit de cursul apei, prin Valea Varciorog. Este practicabil in orice anotimp si foarte placut. In ultima poienita inaintea cascadei erau si rulote de langosi (inchise acum).
Dupa aproximativ 5km isi face aparitia spectaculoasa Cascada Varciorog, cu o cadere de aproximativ 15m ce isi croieste drumul prin padurea de conifere de la baza Muntelui Piatra Graitoare. Am stat o clipa, ne-am bucurat de frumusetea ei, dupa care ne-am facut strategia de sarit de pe piatra pe piatra pentru a traversa cursul de apa si a ajunge pe traseul din stanga ei spre creasta.
Desi am stiut ca nu este traseu turistic si am pornit oarecum tematori ca ne-am putea rataci, nu a fost vorba de asa ceva: continuarea traseului se face pe un drum forestier practicat pentru exploatarile de lemn din zona.
Finalul drumului forestier a fost un catun-stana de la baza Muntelui Piatra Graitoare, unde am aflat ulterior ca se adapostesc pe timpul verii barbatii satului Patrahaitesti pentru a avea grija de turme: e un fel de sat de vacanta pentru barbati.
De aici am facut stanga imprejur si am cautat poteca in sus, care a fost lizibila pe cursul unei ape. Cursul apei ne-a dus pe o poteca bine batatorita cu un nivel mai sus, unde am trecut printr-o zona de padure pana am ajuns in ceea ce a numit Radu usor inspaimantat jnepenis sau stufaris. In realitate este o vasta zona de ienuparis pe care am invins-o cu brio.
Poteca a continuat, insa nu stiam ca de fapt nu era chiar drum cel pe care l-am urmat noi, ci mai degraba o carare in jungla Apusenilor, care la un moment dat s-a infundat. A trebuit sa trecem de-a dreptul prin vegetatia deasa, am strivit ce era de strivit, ne-a plesnit si ea inapoi ori de cate ori a putut :)) Cateva minute mai tarziu (sau o eternitate cum ni s-a parut atunci), usor sifonati cu totii, ne-am eliberat... ienuparisul a rasuflat si el usurat!
Ce eliberare cand am atins coasta, ce bucurie! Bucuria a fost dublata, triplata, dusa la infinit cand ne-am scufundat privirea in marea de nori ce se cuibarisera in valea dintre munti pe latura sudica. Era un peisaj de poveste cu brazi inzapeziti scufundati in bezeaua alba a norilor.
Am continuat traseul de creasta spre Varful Bihor. Vantul se intetea, insa eram incalziti de razele soarelui si ne bucuram de prima zapada.
In directia opusa soarelui, brazii erau acoperiti cu gheata. Tot parcursul a fost insotit de trosnetul crengilor care incercau sa scape de camasa de gheata ajutati de bataia vantului.
Varful Bihor ne-a pus fata in fata cu iarna: vant puternic, vegetatie inghetata. Aici ne-am intalnit cu singurii drumeti din tot sejurul nostru in Apuseni :)) Mancau linistiti dragii de ei, pana am navalit Radu si le-a distrus pranzul romantic. Inutil s-au straduit ei sa isi continue linistiti masa, nimic nu i-a salvat de cascada de informatii si de intrebari care izvora din Radu. M-am resemnat dupa 5 minute si m-am asezat si eu langa ei, pentru ca nu parea ca se va sfarsi curand popasul nostru la varf.
De pe varf sunt doua optiuni de traseu, ambele ajungand in acelasi punct: Satul Avramesti.
Noi am ales drumul forestier pentru ca existau riscuri nule de ratacire si in plus ne puteam bucura de o alergare de 10 km pana in vale, fara obstacole.
Am facut un popas in satul din Valea Cepelor.
Muntii Apuseni sunt renumiti pentru existenta unor catune izolate in zonele cele mai frumoase si adapostite. Satul era abandonat in perioada aceasta, insa era usor de imaginat ca in sezon este locuit, iar turistii sunt primiti de gazde cu merinde si adapost.
Traseul turistic banda albastra converge cu drumul forestier pe care am coborat noi si continua intr-un singur fir pana in Satul Galbena.
Aici noi am decis sa ne abatem pentru a admira gospodariile intinse pana la poalele muntilor ale localnicilor.
Dupa aproximativ 5 ore am ajuns inapoi in sat, cu o usoara urma de regret ca nu am urcat pe creasta prin primul catun pentru a ajunge si la Varful Piatra Graitoare.
Discutia cu gazda la sosire:
Gazda: La noi nu sunt ursi, nu am auzit pe nimeni sa se fi intalnit cu ursul!
Noi: Aaaa, ce bine! De acum trebuie sa venim mai des in Apuseni!
...
Doua zile dupa: clip pe internet cu un urs care se plimba linistit prin padure prin zona Arieseni din Apuseni :))
Concluzia:
Mai vrem!